Parteneriatul care lasă visele să zboare

Ne-am sfătuit şi ne-am întrebat: ce poate fi aşa complicat? Doar nu trebuie să zboare … Şi ne-am înscris la concursul prevăzut în calendarul activităţilor Zilelor Francofoniei, urmând să construim un elicopter din spaghete, cu sprijinul catedrelor de fizică şi franceză.

După mai multe încercări am reuşit să ne întâlnim, foarte încrezători, pentru a ne apuca de treabă. Zis şi făcut. Am cumpărat spaghetele cele mai bune, pentru că, nu-i aşa? –  elicopterul nostru merita ce-i mai bun. Şi după o scurtă discuţie am căzut de acord să folosim Super Glue. După un timp şi mai scurt am constatat că alegerea nu era bună: odată cu spaghetele, apăreau intercalate în fuselajul aparatului de zbor şi degetele noastre. Am programat o altă discuţie, care urma să aibă loc numai după ce vom fi reuşit să desprindem fragmentele de spaghete lipite “pe vecie” de ale noastre degete. În final am hotărât să folosim aracet, ceea ce s-a dovedit a fi prima idee bună. Aşa că am continuat.

Am lipit cu bucăţele de bandă adezivă şi am uns cu aracet mai multe spaghete grupate şi aliniate una lângă cealaltă. După ce am obţinut un număr considerabil de asemenea benzi, am trecut la etapa a doua: asamblarea în forma unui fuselaj. Spre surpinderea noastră, am obţinut destul de repede ceea ce speram – forma zveltă a unui elicopter. După atâta muncă am hotărât ca, în timp ce elicopterul se usucă, să luăm o binemeritată pauză. Numai că, după pauză, elicopterul nostru înflorise, ca după o ploaie de primăvară. Spaghetele uscându-se, se deformaseră în toate direcţiile. În plus, prin uscare, spaghetele deveniseră şi casante, aşa că, de oriunde apucai elicopterul, era ca şi cum încasa un proiectil: degetele intrau în fuselaj şi mici fragmente de spaghete “se scurgeau” în exterior, transformând fuselajul într-o epavă. A doua idee bună a venit instantaneu, ca o concluzie amară a priveliştii elicopterului distrus: pentru a evita fragmentarea, elicopterul trebuie să fie „umplut cu spaghete”.

Şi fără prea multă vorbă am început să confecţionăm şi mai multe benzi din spaghete care, lipindu-le la dimensiuni potrivite, încet-încet se transformau într-un elicopter. Spre final am adăugat roţile şi alte accesorii, iar la urmă l-am vopsit în argintiul aluminiului.

Admirându-l, am concluzionat că meritase tot efortul.

Şi nu am fost singurii care l-am apreciat. După prezentarea în faţa juriului, în limba franceză,  proiectul nostru, la care am lucrat alături de colegele mele din clasa a X a C, Zidaru Ana-Maria şi Csiszar Theona, s-a clasat pe locul II, iar premiul a constat dintr-un stagiu de 5 zile la societatea Airbus Helicopters Industries.

Grupul Airbus face  parte din grupul aeronautic EADS, al doilea jucător de pe piaţa aeronautică la nivel mondial, aşa că, oportunitatea de a pătrunde în interiorul unei astfel de firme, am perceput-o ca pe o provocare.

Încă din prima zi am rămas plăcut surprins de organizarea şi curăţenia din interiorul fabricii. De cum am sosit, angajaţii ne-au primit cu multă căldură şi într-un mod extrem de prietenos. În prima zi am participat la un tur de prezentare a secţiilor care funcţionează în fabrică, mergând în toate compartimentele pentru a face cunoştinţă cu angajaţii. Apoi ne-am deplasat în hangar, unde am avut posibilitatea să vedem elicoptere aflate în toate stadiile de execuţie şi montaj. Unele îşi aşteptau rândul să intre în procedura de revizie, în timp ce altele aşteptau cuminţi să fie preluate de proprietari, gata să zburde voioase pe autostrăzile norilor. Una dintre secţiile de mare importanţă din fabrică este cea care se ocupă de partea de informatică, având responsabilitatea unui adevărat “creier”.

La finalul stagiului ne-am despărţit de fabrică având sentimentul că o parte din noi a rămas alături de acele elicoptere; sentimentele de admiraţie pentru munca înalt calificată a angajaţilor, care îmbină tehnologia de ultimă oră cu pasiunea şi măiestria dusă până la perfecţiunea artei, acestea au rămas în urma noastră, cu promisiunea şi dorinţa unei revederi cât mai apropiate.

Această experienţă mi-a deschis noi orizonturi de cunoaştere, în care informaţiile despre etapele pe care le parcurge un elicopter,  de la intrarea pe porţile fabricii şi până la recepţia de către beneficiar, s-au îmbinat în mod plăcut şi util cu informaţiile din sfera profesională.

 

 

PINTILIE Alin-Sebastian

Clasa a XI a E