Cercul de religie

În cunoaşterea valorilor şi sensibilizarea copiilor, a tinerilor şi de ce nu şi a adulţilor, un rol important îl au muzica şi arta în general.

Prin cântat copiii îşi cultivă aptitudinile şi iau conctact cu mesajul muzicii ce va contribui la formarea personalităţii lor. Folcloristul George Breazu spunea: “căci nu e datorie românească mai vrednică de a fi îndeplinită şi nu e osteneală mai de folos, decât ca să facem părtaşi pe cei mai tineri, pe cei ce vin după noi, de bunurile sufleteşti moştenite din vechime, să li le predăm lor ca pe o zestre de mare preţ. Iar zestre mai de preţ nu e alta, ca averea de cuget si simţire închisă si păstrată cu sfântă grije, de-a lungul vremurilor, în adâncul sufletelui românesc si creştinesc al moşilor şi strămoşilor noştri.”

Pe lângă păstrarea limbii şi a tradiţiei noastre, colindele religioase mai sunt o bună dovadă că poporul român a fost creştin încă de la începutul formării sale.

Colindele sunt expresii tipice ale “simţirii religioase româneşti” şi sunt printre cele mai vechi genuri ale cântecului popular românesc. Aşadar, de când ne ştim ca români si creştini, la noi, mai ales copiii cântă colindele in perioada dintre Ajunul Crăciunului şi pâna la Bobotează. Sărbătorile Crăciunului sunt dintotdeauna pentru noi si copiii noştri sărbătorile cele mai pline de bucurii şi cele din care ne-au rămas şi ne rămân amintiri de neuitat.

Am iniţiat un Parteneriat educaţional între Colegiul Naţional “Unirea” şi Muzeul de Etnografie Braşov,  iar la Atelierul de colinde care s-a desfăşurat în cadrul muzeului, elevii participanţi au învăţat câteva colinde tradiţionale din Ţara Făgăraşului şi din Ţara Bârsei coordonaţi fiind: de d-ra Găitan Petronela, Barbu Delia muzeografi şi prof. Borşan Gabriela.

Au urmat nenumărate repetiţii la şcoală, iar cu grupul vocal constituit am participat cu un program de colinde la:

– Concursul Judeţean „Tradiţii şi interculturalitate”, unde am obţinut locul al III-lea;

– Festivalul „Adolescent”, desfăşurat la Biblioteca Judeţeană din oraşul Sfântul Gheorghe;

– Serbarea şcolară, cu ocazia sărbătorii Naşterii Domnului;

– Primărie, I.S.J. Braşov, azil de bătrâni, spitale, biserică.

În artă, pictura pe sticlă ocupă un loc de seamă în creaţia nostră populară. Icoana caracterizată printr-o factură naivă, apropiată de sensibilitatea copiilor, printr-o cromatică strălucitoare, prospeţime şi expresivitate a desenului are o dublă valoare – cea conferită de calităţile estetice şi valoarea semnificaţiei religioase, dată de conţinutul ei simbolic. Privind o icoană, se creează o stare de linişte sufletească, de depăşire a frământărilor şi tulburărilor interioare. Un copil educat în spiritul credinţei, al dragostei pentru Dumnezeu, pentru semeni şi frumos, va ajunge un om sensibil, tolerant cu cei din jur, cu alte cuvinte, un om mai bun.

Icoanele ne însoţesc pe noi, creştinii ortodocşi, de-a lungul întregii vieţi.

La Colegiul Naţional ¨Unirea¨ Braşov, am iniţiat şi coordonat cercul de iconografie, adresat elevilor de liceu, care au fost îndrumaţi de profesoara de iconografie Nicoleta Suciu. Au participat elevi din clasele IX-XII.

De ¨Ziua Colegiului¨ , 24 ianuarie, am organizat expoziţia de icoane pe sticlă, realizate de elevii noştri.

Au urmat şi alte activităţi desfăşurate în care elevii interesaţi s-au angajat cu toată fiinţa lor. Astfel  “Bazarul” cu produse culinare de post, organizat împreună cu gospodinele  clasei a XII-a, a avut succes. Fetele şi băieţii întrecându-se în arta culinară ne-au demonstrat cu multă măiestrie că avem cu ce posti, dacă dorim bineînţeles şi dacă privim postul ca o pe o jertfă de dragoste, mulţumire şi recunoştinţă aduse Bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile şi binecuvântările revărsate asupra noastră.

Am învăţat să încondeiem ouă la Muzeul de Etnografie, sub îndrumarea d-nei Apan Irina şi cu sprijinul d-nei muzeograf Delia Barbu.

La concursul ¨Daruri din sufletul nostru¨, etapa judeţeană, secţiunea icoane pe sticlă şi lemn, Premiul I a fost acordat elevului Vlad Alexandru.

De asemenea, m-am adresat şi elevilor de gimnaziu, din cls. a VI-a, pe care i-am coordonat în Parteneriatul educaţional cu Muzeul de Etnografie – Atelierul de icoane pe sticlă, îndrumător fiind meşterul iconar doamna Dutkay Dorina.

Cunoaşterea propriilor valori religioase reprezintă o formă de securizare culturală, un semn de civism şi culturalitate. Educaţia religioasă invită la reflecţie, la autocunoaştere, la o convertire la lumea valorilor. Între acestea,valorile religioase au darul de a aduce comuniunea între oameni, de a solidariza membrii unei comunităţi.

În consecinţă, educaţia religioasă îşi propune să reducă efectele negative, în rândurile tinerilor, ale consumului fără discernământ de televiziune şi internet, să motiveze excelenţa, să încurajeze formarea unor caractere tari, să ofere puncte de sprijin şi repere, să  promoveze adevăratele valori puse astăzi sub semnul întrebării de falsele modele şi goana după câştigul material.

Valorile oferite de educaţia religioasă sunt extrem de necesare, pentru că ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esenţial şi un liant existenţial între toate cunoştinţele teoretice, dobândite prin studiul celorlalte discipline. Religia îl învaţă pe copil şi pe tânăr recunoştinţa faţă de părinţi şi faţă de binefăcători, dărnicia şi hărnicia, sfinţenia vieţii, valoarea eternă a fiinţei umane, sensul prim şi ultim al universului, binele comun şi frumuseţea sufletului profund uman, cultivat şi îmbogăţit prin idealuri nobile şi virtuţi. Fiind lumina vieţii în comuniune de iubire cu Dumnezeu şi oamenii, Religia subliniază valoarea eternă a faptelor bune, săvârşite în timpul limitat al vieţii terestre, şi promovează comuniunea între generaţii.

Material realizat de prof. Gabriela Borşan